O plantă perenă cu un rizom glabru sau scurt, cunoscută sub numele de saxifraga, aparține familiei țelinei (umbelliferae). Rizomul acestei plante are multe capete și este ramificat. Tulpina este dreaptă, subțire, cu nervuri, ramificată, cu un centru gol și atinge o înălțime de 25 până la 60 cm. Tulpina bazală și cea inferioară au frunze lungi pețiolate, acestea pot fi descrise ca fiind disecate pintenate sau pur și simplu pinnate; frunzele tulpinii mijlocii sunt separate pintenate, cu segmente rotunjite-ovate, tocite, dințate, incizate sau separate; frunzele superioare sunt sub formă de teci și fără lamine.
Preparatele galenice din saxifragă au efecte antispastice, antiinflamatoare și diuretice, ajută la normalizarea funcționării tubului digestiv, stimulează funcția excretoare a glandelor gastrice și au proprietăți expectorante și antitusive. În erbologia din secolul al XVI-lea, Saxifragă este menționat ca remediu pentru prevenirea și tratarea ciumei, holerei și a cancerului, precum și pentru bolile uterine.
O infuzie sau o tinctură de rizomi cu rădăcini este folosită ca expectorant pentru catarrul căilor respiratorii superioare, laringită, traheită, bronșită, pneumonie, astm bronșic și tuse convulsivă. Saxifragă se folosește eficient în diateza salină, în afecțiunile legate de calculi renali, în bolile hepatice, în gastrita cronică cu aciditate scăzută, în atonia intestinală, în flatulență, în edeme și în gută. Extern, sub formă de spălături, preparatele din Saxifrage officinalis se folosesc în cazul durerilor de gât, laringitei și scarlatinei.
Sucul proaspăt al plantei este folosit pentru decolorarea petelor de vârstă. Pulberea de rizom poate fi adăugată în paste de dinți și pudre. Frunzele de primăvară de Saxifraga sunt folosite pentru prepararea salatelor proaspete, care sunt incluse în dieta terapeutică și preventivă.
