Salcia albă, cunoscută și sub numele de viță de vie (Salix alba), este o plantă medicinală din familia salciei bisexuate. Este un arbore care poate atinge o înălțime de 20 până la 30 de metri. Ramurile tinere ale salciei albe au vârful argintiu-flufos, în timp ce ramurile mai bătrâne devin goale și au o culoare maronie. Frunzele acestui arbore sunt alterne, întregi, întregi, zimțate, ascuțite, lanceolate sau larg lanceolate, cu o lungime de 5 până la 10 cm și o lățime de 1 până la 3 cm.
Cercetările științifice confirmă proprietățile medicinale ale salciei. Din această plantă, oamenii de știință au extras pentru prima dată acidul salicilic și au sintetizat numeroși derivați, din care industria farmaceutică modernă produce medicamente antiinflamatoare, analgezice și antireumatice eficiente.
Preparatele obținute din scoarța de salcie albă pot fi utilizate atât extern, cât și intern. Utilizarea internă este recomandată în gastrite (deoarece amăreala stimulează digestia), colite, dizenterie, febră, hemoragii interne, tuberculoză, tifos, reumatism, gută, boli ginecologice, dureri de gât și boli respiratorii acute.
Extern, scoarța de salcie este folosită pentru gargară și apă de gură, precum și pentru băi de picioare în cazul varicelor, al transpirației excesive a picioarelor și al bolilor de piele. Scoarța de salcie este folosită și ca sedativ și pentru a crește transpirația. Chiar și atunci când este folosit mai rar, este eficient în tratarea febrei, a durerilor de cap și a bolilor reumatice.
Ceaiul de scoarță de salcie albă este recomandat pentru febră, dureri de cap, boli de stomac, gută și reumatism. Un decoct din scoarță de salcie este folosit pentru diaree (datorită efectului astringent), precum și ca tonic pentru hipotensiune.
