Frunzele de mentă au o serie de proprietăți benefice, cum ar fi efectele antispastice, antiinflamatorii, antimicrobiene, sedative, analgezice, diaforetice, de absorbție a șocurilor, cicatrizante, diuretice, tonice, deodorante, expectorante, răcoritoare și coleretice.
Favorizează vasodilatația vaselor cerebrale și cardiace, îmbunătățește pofta de mâncare și salivația, crește secreția glandelor gastrice și hepatice și are efect digestiv. Frunzele de mentă fac parte din diverse preparate, cum ar fi cele carminative, coleretice, stomacale, diaforetice și sedative. Se recomandă utilizarea externă a tincturii de mentă pentru fricțiuni în caz de dureri de cap, migrene, inflamații și mâncărimi ale pielii, precum și pentru inhalare în cazul inflamațiilor mucoasei nazofaringiene. Decocturile și infuziile din această plantă se folosesc și extern, sub formă de băi și comprese, pentru ameliorarea tensiunii nervoase, a durerilor nevralgice, a insomniei, a sinuzitei, a anexitei și a rinitei cronice.
Clătirea cu infuzii se folosește în cazul bolilor inflamatorii ale cavității bucale, cum ar fi gingivita și stomatita, precum și în cazul bronșitei, bronșiectaziei și durerilor de dinți.
Infuziile au efecte antiseptice, analgezice și bronhodilatatoare. În medicina tradițională, sucul proaspăt din frunze de mentă este folosit pentru tratarea bolilor sistemului urinar și biliar, a colitei, a dizenteriei și a menstruației dureroase. Sucul de mentă este folosit și în cazul mușcăturilor de animale, precum și în cazul mușcăturilor de șarpe și scorpion. Menta este folosită pe scară largă în medicină, cofetărie, industria alimentară, parfumerie, cosmetică, industria chimică și farmaceutică, precum și în aromoterapie.
