Beneficiile acestei plante în medicină sunt cunoscute de multe secole. În urmă cu peste 300 de ani, era folosită pentru a trata bolile nevralgice la copii și pentru a opri sângerările. Numele latin al plantei, Sanguisorba, reflectă în mod clar capacitatea sa de a opri sângele: „sanguis” înseamnă „sânge” și „sorbeo” înseamnă „a absorbi”. Aceasta este doar una dintre principalele proprietăți utile ale acestei plante, dar nu singura.
Preparatele derivate din această plantă medicinală prezintă proprietăți vasoconstrictoare (atunci când sunt aplicate local), astringente, antiinflamatorii, analgezice și hemostatice. Acestea au un efect negativ asupra protozoarelor și combat bacterii precum Escherichia coli, febra tifoidă, febra paratifoidă și bacilii dizenterici.
Extractul lichid și decoctul din rizomii și rădăcinile plantei se utilizează intern pentru tratarea hemoptiziilor, hemoragiilor gastrice, hemoroidale și post-avort, a metropatiei hemoragice, a colecistitelor, a enteritelor, a diareelor de diferite etiologii, a dizenteriei cronice și a diferitelor boli intestinale însoțite de balonare.
Rădăcina de sânge este, de asemenea, utilizată pe scară largă pe cale externă. Un decoct din rizomi și rădăcini se folosește în cazul afecțiunilor gingivale, stomatitelor, colitelor bacteriene și chistice, eroziunii cervicale adevărate, acneei, proceselor inflamatorii de la nivelul pielii, precum și în cazul flebitelor și tromboflebitelor. Rădăcinile fierte și zdrobite se folosesc pentru cataplasme pe furunculi și ulcerații ale extremităților inferioare.
