Piciorul cucului este numit „orhidee sălbatică”, iar rădăcinile sale tinere sunt folosite în medicină. Acestea se dezgroapă, se curăță de pământ și coajă, se spală cu apă rece curentă, se înmoaie în apă clocotită și se usucă în suspensie.
Tuberculii rădăcinilor subterane (saleps) au un efect învăluitor datorită prezenței mucusului. De aceea, din tuberculi se face un decoct pentru tratarea bolilor inflamatorii ale stomacului și intestinelor, fiind folosit și pentru tuse, inflamații ale gâtului și gurii. Decoctul se folosește extern pentru tumori și abcese. Mucilagiul plantei este cunoscut pentru proprietățile sale antiinflamatorii, care permite tratarea bolilor respiratorii acute și cronice. Acesta conține un procent mare de manan, o substanță cu proprietăți prebiotice. Are un efect pozitiv asupra proceselor metabolice din țesuturi. Această substanță previne absorbția de produse nocive și otrăvuri din tractul digestiv.
Rădăcinile de tufișuri de cuc sunt folosite la prepararea de clisme medicinale și preparate orale. Infuziile de apă sunt renumite pentru proprietățile lor de purificare a sângelui, de întărire, antiinflamatoare și hematopoietice. Folosirea rădăcinii plantei ajută pacienții cu tuberculoză, persoanele care au avut sângerări abundente și care suferă de catar intestinal.
Proprietățile antibacteriene ale fitoncidelor conținute în piciorul cucului protejează împotriva inflamației prostatei și încetinesc procesul de îmbătrânire a țesuturilor genitale. Efectul tonic asupra organismului masculin în ansamblul său conferă forță și încredere în capacitatea sa. Atunci când se utilizează decoctul, trebuie respectată doza pentru a evita o excitare excesivă.
Pentru persoanele în vârstă, planta ajută la menținerea forței. Medicamentele făcute din rădăcină ajută în caz de otrăvire cu venin de scorpion, de albine, de șarpe și de intoxicație cu toxine chimice și bacteriene.
